Mă trezesc, e dimineață probabil, că îi aud cum coboară și pe ai mei, prima dată Beatrice și dupaia șchiopu, că el mereu stă mai mult, că vai doamne are probleme cu somnu, gleznele și orice, numa să se plângă. Eu cred că are probleme cu acceptarea vârstei, dar treaba lui, să se descurce că are o vârstă (vai ce mă mai am cu cuvintele). Dau din fund si coadă, semn că îi accept, dar și că vreau niște scărpinat, că deja au trecut vreo 8 ore de când nu am fost mângâiată, nu e ok, nu se face așa ceva.
Latru de 2-3-4 ori, că îmi stătea în gât adunat de peste noapte.
Ies afară, trag un pișu onest, dar nu înainte de a mă uita ce s-a schimbat în lume – atât cât văd eu din ea, că totuși sunt la 50 cm de sol și gardul din curte are 2 metri, faceți voi matematica că eu sunt câine, am fost la secția Agilitate, cu masterat în Răsfăț (hahaha, încă țin minte cum credeau ai mei că o să dau la Aparare. Ahaha, încă îmi vine să râd). Ah, și latru, să știe cartierul că a început ziua și să aibă grijă ce fac azi, că sunt cu nasul și urechile pe ei.
Se face de mâncare, e loc de aruncat priviri drăguțe, că ăștia-s slabi și sigur pică-n plasă și mie ceva mâncare. Mă pun prima dată lângă șefa că ea basculează mai repede. Nu a mers. Mă duc la mustăcios și ghiciți ce? A picat fraieru și mi-a dat și mie. Bilanț: niște cașcaval, o bucățică de șuncă și am curățat și farfuria unde era niște frumusețe de gălbenuș de ou. Misiune îndeplinită, nici nu mă chinui cu ei.
Vine partea preferată, primesc haleală pe buneeeee, bam, ditamai castronu cu bobițe, kefir d-ăla șmecher (ăștia uită că-s câine chit că mă văd că eu mânc și lemne cu mare dragu), dar mai nou și ovăz, că vai doamne ce bun e, s-au apucat ei și hop m-au înhămat și pe mine la asta. În fine, umple stomacul, bag.
Vai ce bucurie, mestec așa lejer, că sunt o doamnă ce… hopa, scuzați, sunt crescută în Florești cu rădăcini în Cucerdea, îmi mai scapă. După masă, trag repede alt pișu, dar și… știți voi, rimează cu mersul la lucru; noroc că nu am treburi d-astea, eu – recunosc fără nici o jenă – sunt o întreținută!!! Nici că îmi pasă că mi se reproșează ca am privilegiul frumuseții, cât timp tot primesc tot ce vreau.
Asa, cum ziceam sau lătram, am făcut ce a făcut domnișoara în bancul ăla: Și ce faci frumoaso, te-ai …? Da, eu da.
Bun, vin în casă și văd că ăștia lucrează, deci aleg pe unu din el să mă duc să stau cu ei să îi încurc și mă pun și dorm la sau pe picioarele lor. De obicei la Beatrice, că ăstalalt are colegi de vorbesc o limbă ciudată și mă sperie. Mi se zice în cască să fiu sinceră. Bine, între timp am mai lătrat de vreo câteva ori… 2, 3, maxim 100, să nu exagerăm. Ce? Eu sunt de vină că se întâmplă atâtea în jurul meu? Ba insecte, ba alți câini care își exprimă frustrările, ba vântul care bate în direcția în care nu mă așteptam. De pisici nu mai zic, că îmi vine să mrrrr. Gata că iar îmi vine să latru, nu îmi place să îmi vadă și alții latura reală.
Hopa, mă urcă în mașină și mă duc doar cu șefu. Înseamnă doar un lucru… agilityyyyyyyyyyyyyyyy. Fuck yeah, mamă, la asta rup. Țin minte când a zis Iulia că am potențial și Iulia știe ce zice. Ajungem acolo, trag tare de lesă să îmi arăt intenția, deși știu că trebuie pișu și încălzire înainte. Of… așa fac încălzirea aia de mi-e mai mare greața, abia aștept să sar peste chestii, să intru în tunel (băi, recomand, e demențial să intri într-o parte, să ieși pe alta și să fii în alt loc, nebunie). Daaar, să fiu sinceră… la agility e și despre faptul că primesc cașcaval de parcă au găsit ăștia la reducere. Gata, azi am demonstrat o grămadă, am auzit și vreo două-trei te iubescuri, chiar de la persoane diferite (wink wink, deși pot doar din greșeală când îmi intră apă în ochi), deci o zi bună.
CLICK AICI SA VEZI CE AR FI FĂCUT CHICKI CIAN DACĂ ERA CÂINE
Bun, trag un pui de somn pe drum, conduce ăsta cam prost, muzica foarte aiurea, mai bine rămânea la podcasturi, dar nu am ce comenta, mai trebuie să fie și despre el, chit că nu-s de acord, deci hau hau hau. Ajungem acasă, Beatrice dă mai tare din coadă decât dau eu și îmi vine să îi zic că hooo, doar 2-3 ore am lipsit, găsește-ți și alte hobby-uri, vai oamenii ăștia, ce lipicioși sunt.
În fine, eu îs mulțumită de ziua de azi, mai primesc niște boabe, că i-a zis lui Beatrice că cică nu mi-a dat multe recompense la Agility (mersi frate, primești două-trei bodychecks imediat, că meriți) și mă urc lângă ei pe canapea când ei se uită la un ecran, deși nu înțeleg de ce au nevoie de așa ceva, că eu mă uit la perdea si tot la fel de fascinată sunt. Oameni, domne, oameni.
Mă așez în cea mai confortabilă poziție, chit că asta înseamnă că stau pe umărul unuia dintre ei. (să nu vă aud că comentați de lipiciosi, că strănut pe voi și zic că din greșeală). Mi se închid ochii, probabil o fi semn de liniște, chit ca se aude tv-ul. Azi i-am făcut iar fericiți, am fost scărpinată la burtă de șefa, lupte cu accidentatul și lătrat în voie (deși nu înțeleg de ce ei urlă când eu latru, mereu îi fac la asta, ce fraieri…).
Hai, ham ham, că mâine o luăm de la început. E faină viața dacă îi vezi și părțile bune și stai pe banii altora.
