Capitala dă ora exactă, nu? În cazul de față, capitala a dat PB-ul pentru 67% din echipa de alergare.
1 Februarie, București, Semimaraton Gerar. O oră de start a cursei mai neortodoxă, anume la 17:00. Practic te poți apuca de “carboloading” fix în ziua cursei. Cu cât se apropia startul cursei, cu atât vremea devenea mai plăcută și se anunțau condiții ideale de alergat un semimaraton pe plat. Vine Alex, mâncăm o pizza cinstită, bem o cafea onestă și ne învârtim prin zonă pentru a lua pulsul evenimentului (de al meu eram deja conștient că crește). Ne întâlnim cu Denisa, primim tema de casă – anume încălzire și mobilitate și dezbatem tactica de cursă.
Începe cursa și ne instalăm direct în fața plutonului, fiind cam favoriții probei. Ritmul e foarte controlat, pe lângă gafait se mai fac și glume, se iau și gelurile corespunzătoare la fiecare aproximativ 30 de minute și continuăm să punem diferența (nu doar de nivel) față de celelalte echipe. Lume multă pe și lângă traseu care ne încurajează pe toți; se aude foarte des “bravo Denisa”, “bine Alex” sau “ăăă.. bine băiatu”. Se lasă și întunericul, atmosfera e tot mai faină și începeam să realizez că cursa asta o să iasă foarte bine, dar și că e ciudat să alergi în același ritm timp de atâta timp (eu neavând foarte multă experiență pe semimaraton de asfalt). Ne apropiem de finish și asta înseamnă că dăm mai puțin din gură și mai mult din picioare, mai ales că efortul deja se resimțea. Uitându-mă la ceas, mai că scria direct personal best în loc de timp. Trecem linia de finish extrem de mulțumiți, eu chiar puțin cam prea emoționat și cu planul perfect executat. A ieșit un onest 1:20 pe semimaraton, ceea ce eu zic că e foarte bine.
După final, toată lumea ne felicită, iar băieții ce luaseră startul la 15:30 răsuflau ușurați că nu am luat startul cu ei să îi fugarim. Un rezultat care mai mult decât orice, e încurajator și ne oferă încredere pentru sezonul ce urmează. Mulțumiri Denisei și lui Alex pentru cursă și ne mai vedem în 5 ani când oi mai face eu semi pe asfalt : )
