Retrospectiva lunii Martie

Va urma și un articol despre cursa de la Istria, însă prima dată să îmi plătesc datoriile, anume să scriu retrospectiva lui Martie, luna în care probabil m-am pregătit cel mai mult de când alerg.

Așadar, încep – cum altfel – cu prima săptămână din luna sexului (mai) frumos, unde am început să fac ceva ce nu prea am făcut niciodată, anume să iau pauză cate o zi pe săptămână. În cazul acesta, lunea va fi de odihnă (spoiler, nu e 100% odihnă, că mut pe bicicletă), dar restul structurii rămâne la fel, anume marțea și joia antrenamente mai tari, iar sâmbăta și duminica alergări mai lungi să nu rămân tare în spate cu podcasturile.

Cum ziceam, o săptămână cu ceva nou, dar și mult vechi – marțea și joia antrenamente susținute, urmate seara de niște power hiking pe bandă în timp ce îmi car povara (vesta cu greutăți) și mă uit la episoade emoționante pe net. Era să fac reclamă, dar la ce mare e blogul ăsta, creșteam brandul firmei enorm fără să monetizez. Nu se face, am învățatat asta la marketing în anul 2 la finanțe-bănci, ca facultatea asta am făcut-o, recunosc. În weekend am încercat niște papuci noi, dar anume efectiv schimbat și profilul, genul, orice vă vine prin cap. De la Hoka care sunt extrem de confortabili si prieteni buni, m-am dus la Nnormal Kjerag, care sunt total diferiți dpdv al profilului. Prietenoși și ei, dar altfel de prietenie. Pentru cine nu știe, aceștia sunt papucii creați de cel mai bun alergător din istorie – Kilian Jornet. Și uite, au ajuns să fie purtați și de cel mai mediocru alergător din Florești, sat apropiat de Cluj (nu și când e trafic). Recunosc, se recomandă ca testul să fie făcut la o alergare mai scurtă, nu la 50km. Dar niciodată nu m-am lăudat ca iau mereu decizii bune. Au fost buni, faini, dar nu pentru mine. Poate o să fac și rubrică de recenzii încălțăminte, însă nu acum.

O săptămână în care am alergat aproape 14h, unde am strâns 150km și vreo 5000m diferență de nivel, dar în același timp și 2 antrenamente de forță și o bicicletă. Vreau să scriu despre bicicleta (mersi Andrei Toader, ești un om tare fain și sper să dau tot de oameni ca tine), unde la mine a fost prima dată când m-am dat cu bicicleta de șosea. Vai. Vai. Vai. Am urcat cum am urcat, însă cum naiba coborâți cu viteză??? La fiecare coborâre simțeam că mai bine ma dau jos și o iau in cârcă. Plus că pedale de ciclism, însă eu cu papuci retrași de la alergat… să zicem doar că m-am dus în trening la nuntă, dar fără confort.

A doua săptămână din martie a fost foarte asemănătoare cu prima, așadar stau 2-3 minute până citiți din nou ce am scris mai sus și continui după. Alergat 13h, unde am acumulat 136km cu 4500m.

Gata, citit? Bun, trec mai departe (precum și fug, hahaha).

Șocant, dar plictiseala câștigă aici, deci a treia săptămână e extrem de similară cu prima și cea de a doua, 1 la 1 chiar, 13h, 137km cu 4600m. Evenimentul săptămânii a fost că am alergat cu Rhea, ceea ce mereu ma bucură enorm.

Se apropie Istria, unde am de alergat 170km cu 7000m diferență de nivel, cursă care va fi în 10 aprilie, deci dintr-a patra săptămână din Martie, încep să o las mai domol. Am oprit antrenamentele de forță (că o și făceam eu extrem de serios…) și redus nitel volumul. Aici a trebuit puțin și restructurare, că vinerea aveam programată o intervenție la psihic, anume concert Deliric în Oradea, deci nu puteam a doua zi să mă duc să alerg 5h, pentru că aș fi fost obosit. Iar când am aflat că am fost selecționat în naționala firmei la care lucrez pentru ștafetă la 10k la Wizzair Marathon duminica, am zis că trebuie restructurare. Am făcut un mare sacrificiu să iau liber vineri, să fac ce îmi place – să alerg. Un weekend prelungit care s-a desfășurat așa – vineri 3h30m alergare, ca m-a luat durerea și aveam și de condus, sâmbătă ceva de recuperare prin Oradea pe ploaie și vânt, iar Duminică un prim concurs pe anul asta – anume 10k de viteză! prin oraș. M-au acceptat colegii să alerg ultima ștafetă și am făcut și un PB pe 10k, anume 36:11, ceea ce nu e rău deloc, cred că mă pot duce sub 35 minute, dar nu vreau să mă laud singur. Dacă credeți la fel, vă rog să îmi scrieți voi. Glumesc, cred. Alergat 9h, 98km cu 2700m.

Și cam așa a fost Martie, unde am alergat foarte mult, foarte bine, dar au fost și dureri, însă despre asta la știrile de la ora 19 că e cu durere.

Nu am căutat nimic pe google acum, nu am mâncat nimic nou, deci hai să vă zic ce filme/seriale am văzut luna asta:

• The end of the fucking world – un serial britanic extrem de atipic și fain.
• Spartacus. House of Ashur – dă-i pace.
• Wonder Man – serial Marvel făinuț, non tipic (intenționat nu am scris atipic)
• I swear – o comedie/drama despre sindromul Tourette si cum a ajuns acesta să fie mai vizibil. Foarte fain, mai ales că e după poveste reală.

Acum îmi dau seama că nu e cine știe ce, dar nu e bai. Poate cineva se uită măcar la ceva și evită Spartacus.

Seară faină!