Alergare-n pereche

Hopa, s-a făcut dimineață și pare că azi ieșim amândoi la alergat. Ce fain, că ultimele două zile nu am vizitat pădurea și parcă îmi era dor. Mă uit la S și pare la fel de entuziasmat, deși puțin murdar deja. Eh, așa-i când stai mai mult în grădină decât în casă. Dar e normal, e vară, e bine să ne aerisim.

Hai, ne strângem bentițele, ne urcăm în mașină și ne așezăm confortabil să ajungem la destinație. Câțiva pași rapizi în jurul mașinii, fără a înțelege tot ce se întâmplă, dar e normal, așa e fiecare alergare când mergem în “deplasare”. Terenul ne e totuși cunoscut amândurora și știm ce ne așteaptă.

Începem încet. Nu pentru că nu putem mai tare, dar e direct urcare și ne simțim apăsați amândoi. Mă uit în stânga mea la S și el, la rândul lui, pare tot așa puțin aplecat și îndoit de spate cu fiecare apăsare pe sol. Ritmul e foarte fain, ba el în față, ba eu, de parcă ne întrecem la fiecare pas.

Vine și o coborâre unde parcă zburăm, suntem mai înalți, stăm la înălțime cu fiecare pas, deși na, ne resimțim când atingem solul, că gravitația și greutatea ne apasă. Dar nu e problemă, suntem în pădure, chiar la munte și ne bucurăm de aer. Ne mai scufundăm într-o baltă, mă uit la S și e și el stropit tot, dar ne gândim că ajungem acasă și ne curățăm, poate chiar la furtunul din grădină, că e vară.

Mă simt puțin mai ușor de un timp, parcă slăbesc la mijloc. O fi de la kilometraj? Îl întreb și pe S dacă și el se simte mai… întrebuințat în ultimul timp, iar răspunsul e că da, parcă odată cu kilometrii adunați, se scade și din confortul alergării, dar nu e motiv de comentat – mergem înainte!

Hopa. O pauză. Ia să vedem, scăpăm de pietricelele neinvitate și o luăm din nou din loc. Huh, mult mai bine, acum suntem doar noi din nou. Hai S, hai că mai avem nițel și ne trântim la locul nostru la odihnă iar.

Gata, din nou în mașină. Îl iau și pe S și ne tolănim în spate, ne relaxăm până acasă, că azi nu conducem noi, azi ne-am făcut treaba – am alergat.

Am ajuns acasă. Suntem puși pe raft și poate mâine se aleargă iar în pădure sau pe munte în casa asta. Dacă se merge pe asfalt, nu e treaba noastră, acolo-s alții.

Cam asta vreau să cred că gândește o pereche de papuci de alergare când îi scoatem la “muncă”.

Personajele principale fiind papucul Drept si papucul Stâng.