Ce bine că plouă, ninge și e ceață, că nu am timp să mă pierd în peisajele care mă înconjurau. Acesta a fost unul dintre multele gânduri care îmi vizitau mintea în decursul a patru ore de alergat.
Dar să începem cu… începutul, nu?
Peste o mie de participanți, însă eu luptam doar cu mine, c-așa-i în tenis… aaaa, alergare. Nu prea îmi impusesem timp, ci doar să testez unele lucruri noi, pe care până acum nu le prea testasem. Anume, cum să gestionez un maraton montan (crosul îl înțeleg, iar ultra-ul ai timp să înveți despre el în timp ce îl alergi) și nutriția, anume să duc și eu niște zahăr în musculatură și când alerg, nu doar după (cough, pernițe Viva, cough).
Deja am scris o grămadă fără să zic nimic. No, cam așa e și când alergi cu orele. Multe gânduri, majoritatea degeaba.
Bucla 
:
Mă așez la start, nu chiar în primele rânduri, că acolo trebuie să stea elitele sau cei fotogenici. Iar eu nu sunt elită nici la mine-n cartier. Se începe tare, asta îmi zicea toată lumea. Și da, când mă uit la ceas că arată pace care începe cu 3, iar noi suntem pe o ușoară urcare, tind să cred că lumea nu m-a mințit. Dar țin ritmul ok, multă lume în jurul meu, însemnând că nici nu trebuie să dau drumul la căști, că sunetul e garantat de ploaia și gâfâiala dimprejur. Prima buclă terminată mai repede decât preconizat, ceea ce e un semn bun pentru picioarele mele, dar pare că nu o am cu matematica. Noroc că știe altcineva matematică, însă dânsul era preocupat cu alte lucruri weekendul acela. Și gata cu glumele despre politică, dar era prea la fileu.
Bucla 
:
A doua buclă începe foarte sexy, direct cu o urcare sănătoasă, noroioasă, și mare noroc că îmi proptisem bețele la start să le iau din mers. Da, mers, că nu am alergat-o și nu mi-e jenă să recunosc. Pe a doua buclă m-am mai „împrietenit“ și cu alți concurenți care au problemele lor (că altfel de ce ar face așa ceva…) și a trecut relativ repede, chit că am avut și un moment mai… slăbuț așa. Erau momente în care nu mă simțeam foarte bine, dar nici foarte rău, însă au trecut rapid, mai ales când la sfârșitul buclei doi și începutul celei de-a treia, am auzit un „Doru!!“. Știu ce vă gândiți, am depășit viteza și mă oprea poliția. Dar nu, era Beatrice, care mă aștepta la „pitstop” și mi-a dat repede apă, geluri și încredere în mine. Iar cea din urmă m-a ajutat foarte mult pe bucla 3.
Bucla 
:
Bucla care mi-a fost marketată ca având o urcare lungă pe la mijloc. Dar a cam uitat lumea să îmi zică și de cea de la început, care m-a cam tocat nițel, că era… gestionabilă și nu prea, mai ales în momentul acela. Însă ajung pe ultima urcare lungă și dură și am început să… mă bucur și mai tare de concurs. 
Am mai depășit niște concurenți, iar sus am început o coborâre luuungă până la finish. Coborârea a fost fix cum îmi place, extrem de alergabilă și te invita să dansezi pe ea.
Ajung la finish în 4 ore și 11 minute, un timp excelent pentru astfel de concurs și condiții meteo. A fost fain, asta chiar recomand.
