Luna scurtă, alergări lungi.
Am promis aproape tuturor celor 3 urmăritori ai mei că mă țin de retrospectiva asta, câteodată chiar la timp – am reușit 50% din promisiune deocamdată, că doar la timp nu e. Deși și timpul întârziat e un timp, nu? În fine, am făcut finanțe-bănci, nu prea ne notau pe metafore sau gramatică.
Ha, acum îmi dau seama, asta e luna în care mă pot plânge de chestii, că a durut nu știu ce, că mi-a fost nu știu cum, hehe.
Săptămâna 1 am început-o cu o alergare pe care am inclus-o deja în articolul anterior, așa că nu o voi menționa și aici, dar o pun la total – e blogul meu, treaba mea cum îmi aranjez lucrurile.
De menționat pentru prima săptămână e faptul că am avut două antrenamente identice, anume tempo în pantă – făcut pe bandă – de câte 4 ori a 6 minute. Înclinație, puls, transpirație – mari; viteză, chef, plăcere – medii. Pe final de săptămână am zis că îi întorc favoarea lui Nick (pain) Cave dintr-un sat apropiat de Sibiu și mă duc să facem pe acolo o alergare lungă.
Spoiler – nu s-a întâmplat alergarea, deoarece m-a mâncat (hehe) nevoia să mă laud cu tot ce mănânc în articolul trecut și m-a luat cu dureri la colecist de nu știam ce se întâmplă cu mine. Pentru cei ce nu știu ce e acesta, aflați că și eu am descoperit după ce m-a durut – anume e o toxiinfecție alimentară care te lovește în dreapta. Și lovește tare, că e hotărâtă. Na, în loc să mă pun să dorm seara în Sibiu, m-am trezit noaptea cu dureri, febră, frisoane și stare de vomă de parcă aveam examen la franceză a doua zi. Am încercat eu să alerg a doua zi cu băiatul ăsta cu gambe mari, dar degeaba, nu se putea, adică nu se numea alergare, ci „vai ce tari suntem noi ăștia de alergăm mult, trecem peste orice”, deci o prostie, nu puteam. Și așa am ajuns să plec acasă duminică dimineața cu coada Rheei între picioare și colecistul umflat în dreapta, plus prima mea pauză de la alergare din anul ăsta (nu știu față de cine m-am simțit vinovat, dar mi-a plăcut).
Ah, da, am făcut și două antrenamente de forță și un padel, însă niciun progres la careva. Total săptămână aproximativ 80 km cu 2500 m în aproape 8 h (aproape de jos în sus).
Săptămâna a doua am început-o punând niște vinete la decongelat, că na, doar ce să faci când ai probleme stomacale – salată de vinete cu maioneză și ceapă. Am încercat și un antrenament de tempo la deal, dar după fix 3 minute mi-am dat seama că nici gând de așa ceva, deoarece eu mergeam în sus și stomacul venea și el în sus. Renunțat, venit și ninsoarea, deci zici că eram pus la zid în Game of Thrones, așa dramatic era peisajul. Dar fain, nu a mers viteza, dar de alergat mereu e loc. Am mutat pe a doua zi, am făcut pe bandă cu greu și am zis că e de mers și la Gastroenterologie, unde doamna doctor, după ce mi-a făcut ecografie, a zis „oho”, „ești atât de plin de aer că mă mir că nu plutești”, „ce ai făcut?”, „măi băiete”, ca pe final să discutăm care crispy e cel mai bun din Cluj. Am luat tratamentul prescris, iar vineri am și făcut un antrenament decent de viteză pe plat, unde am alergat 6 minute de 3 ori cu pace de 3:36 pe km. Știți ce? Nici să nu țineți minte, că nu vă ascult din asta.
Sâmbătă a ieșit iar o alergare d-aia „sănătoasă” de vreo 7 ore, unde am strâns 57 km, 3600 m diferență de nivel și multe regrete. Salut Oana, Cristi și băiețul din Sibiu (vorba vine.. 20 km de Sibiu).
Niște antrenamente de forță (tot insist cu ele, dar pare că mai mult scriu decât fac) + un padel; total săptămână 127 km, 5700 m diferență de nivel în 13 ore. Aș fi decent dacă aș putea alerga Transgrancanaria într-o săptămână, nu într-o zi.
Săptămâna a treia a fost una de recuperare, anume am terminat blocul de antrenamente de tempo și urmau 4 zile de alergări ușoare și una de pauză, ca sâmbătă să fac așa-zisul numit test FTP – functional threshold power. Știți ce? Căutați voi ce e, că eu înțeleg fix cât să nu știu să explic (căutați pentru alergători, că în principiu se folosește mai des la cicliști). Bun, trec peste alergările ușoare și merg direct la alergarea-cheie – FTP. Aici am avut noroc că l-am influențat pe Adi Duicu să vină cu mine pe pistă și să facem împreună – toți ochii pe el că are un viitor foarte bun, dar și un trecut similar. Sau invers. Aici a ieșit un antrenament țuț – adică semnul ăla când pupi degetele – a ieșit super bine, am alergat 4 x 10 minute cu 5 minute pauze între ele la pace de sub 3:40, însemnând că muzica din căști a fost aleasă bine. Am încheiat săptămâna cu o alergare prin pădure de vreo 2-3 ore în care doar îmi ziceam singur ce șmecher am alergat cu o zi în urmă.
Total săptămâna 68 km, 1600 m diferență de nivel în vreo 6 h. Padel de două ori și singura forță a fost când am luat 5 kg de cartofi de la Lidl.
Ultima săptămână din lună (un titlu de carte foarte bun, aș zice) a generat cam cea mai bună săptămână de alergat de-ale mele din ultimul timp. Am început cu blocul de antrenament pentru „steady” – anume viteza pe care o simți că o duci mai mult timp, aș zice undeva la 2 h, fără să îți vină să realizezi că tu faci asta din „plăcere”. Am avut un bloc de 30 minute de alergat la deal, unde chiar m-am simțit bine și datele de pe ceasul nou (mersi Lore!) arătau chiar decent. Încă un antrenament peste două zile, tot pentru antrenament de genul, dar făcut pe plat de data asta și a mers cel puțin la fel de bine, aici având 2 seturi de 15 minute. Bravo, Doru, ești mediocru+2. Marea surpriză a fost că am căzut în ispita celor din jur și am cumpărat și eu vesta unde am pus săculeți cu nisip, ajungând să aibă între 12-14 kg, pe care o folosesc câteodată să mai stau pe bandă la înclinație să umblu și să mă uit la Welcome to Wrexham. Nu recomand alergat cu ea, ci umblat.
A venit și weekendul unde am făcut o alergare onestă de vreo 5 h și ceva, unde am pistonat vreo 55 km cu 1600 m în 5 h+, plus (dacă nu aș menționa, poate nici nu v-ați da seama că am dublat plusul) încă o alergare de aproape 3 h duminică.
Acum, ce vreau să recunosc e că sâmbătă a fost o alergare mai de… numărul doi pe final. Nu vreau să dezvolt, ori vă dați seama, ori știți deja, dar abia aștept ca pădurea să înflorească. Atât. Trecem înapoi de la „Rubrica de Sănătate” la „Știri din Sport”.Total săptămâna ar fi vreo 163 km, cu 4300 m diferență de nivel în aproape 15 h.
Nu mai zic ce am mâncat, că diferă mult, însă introduc rubrica de lucruri căutate pe Google în timp ce scriam articolul: alegorie, figuri de stil, colecist, FTP.
